Memorie

Memorie: proprietăți, funcții și tipuri

Memorie: proprietăți, funcții și tipuri
Conţinut
  1. Ce este?
  2. Ce se întâmplă?
  3. Proprietăți
  4. Funcții
  5. Teoriile memoriei
  6. Semnificație pentru viața umană
  7. Cum te poți îmbunătăți?
  8. Fapte interesante

Creierul uman este capabil să stocheze informații despre lumea exterioară, ceea ce ajută subiectul să se adapteze la condițiile de viață în schimbare rapidă. Datorită prezenței memoriei, o persoană își modelează viitorul.

Ce este?

Memoria umană este concepută în așa fel încât urmele diferitelor fapte și informații să fie stocate în ea cu posibilitatea ulterioară de restaurare a acestora. Calea pământească a unui individ merge de la un trecut experimentat la un viitor necunoscut. Prezentul este o continuare a trecutului și un punct de intersecție cu evenimentele viitoare. Memoria servește ca o legătură între ele. Ajută individul să păstreze informațiile în cap și să reproducă în viitor experiența dobândită.

Ideea generală a memoriei se rezumă la faptul că aceasta este funcția mentală principală și un tip special de activitate mentală. Datorită ei, o persoană poate recunoaște și reproduce urmele experienței acumulate. Conceptul de memorie este strâns legat de caracteristicile psihologice individuale și de vârstă ale individului. Fiecare persoană observă unele suișuri și coborâșuri ale propriului nivel intelectual. Tinerii au o memorie mult mai bună decât cetățenii în vârstă.

Memorarea este strâns legată de limbaj. Copilul începe să-și amintească de sine tocmai din momentul în care dobândește capacitatea de a descrie evenimente în fraze care contribuie la memorare.

Ce se întâmplă?

Memoria este un concept cu mai multe fațete. De exemplu, există memorie oglindă. Există o părere în rândul oamenilor că oglinda are proprietatea de a memora obiectele reflectate în ea.Din acest motiv, oglinda este considerată sursa unor fenomene misterioase și mistice. Nu întâmplător îl atârnă atunci când o persoană dragă moare. Multe superstiții și ritualuri sunt asociate cu teama de acumularea de informații de către suprafața oglinzii.

Oamenii moderni sunt interesați de cantitatea de memorie a propriilor gadgeturi, tablete și computere staționare, diverse carduri flash. Electronica poate stoca cantități mari de date. Oamenii de știință au calculat că dimensiunea memoriei umane este de aproximativ un cvadrilion de octeți.

O funcție specială este îndeplinită de memorie cognitivă... Depozitul său are propria bibliotecă internă a tuturor cunoștințelor dobândite de o persoană. Persoanele cu memorie absolută, reproduce cu exactitate ceea ce a fost văzut sau auzit cândva. Își amintesc fără prea multă dificultate texte voluminoase, tabele diverse, rânduri cu un număr mare de numere sau cuvinte. Astfel de oameni pot descrie în detaliu evenimentele oricărei zile din viața lor.

Clasificarea memoriei se bazează pe:

  • mecanism de memorie;
  • termenul de valabilitate al materialului primit;
  • posibilități fiziologice de acumulare a diverselor informații;
  • evaluarea analizoarelor legate de memorie;
  • tip de achiziție de informații: ce emoții, mișcări sau reflecții abstracte au fost implicate în acest moment.

Psihologii și fiziologii, prin modul de memorare, disting memorie voluntară și involuntară. Prin conținutul și natura manifestării - memorie figurativă, verbală, verbal-logică, emoțională, motrică, mecanică. Până la momentul memorării - memorie pe termen scurt, pe termen lung, intermediar, operațional și senzorial (instantaneu).

Procesul de memorare începe cu perceperea informațiilor de către simțuri. În stadiul inițial al primirii informațiilor, sunt implicați receptorii. Funcționează instantaneu memorie senzorială. Reține datele chiar și după ce impactul asupra analizoarelor este finalizat. Memoria instantanee este capabilă să accepte o cantitate mare de detalii mici. După dispariția amprentei inițiale, informația își pierde disponibilitatea, dar poate fi înlocuită cu informații noi.

Experții identifică următoarele tipuri de memorare la nivel senzorial.

  • Memorie iconică salvează datele prezentate de imprimare din organele de vedere. Ajută la captarea informațiilor vizuale într-o manieră holistică.
  • Memoria ecoică prelucrează materialul perceput de ureche sub formă de unde sonore. Datorită copiei senzoriale, informațiile auditive alternante sunt integrate într-o singură imagine.
  • Memoria tactilă captează informațiile obținute prin receptorii periferici ai pielii. Joacă un rol important în realizarea funcției motorii. Receptorii sensibili sunt localizați în tot corpul, care trimit un semnal creierului despre mâncărime, durere, presiune asupra pielii.
  • Memoria olfactiva vă permite să determinați cu exactitate aroma unei substanțe sau a unui produs. Cu ajutorul său, o persoană distinge aproximativ 10 mii de mirosuri diferite.

După procesare la nivel senzorial, materialul trece în următorul subsistem - memoria pe termen scurt. În viitor, o parte din materialul procesat și codificat este mutată în depozitare pe termen lung.

Proprietăți

Creierul uman își amintește informațiile necesare, le stochează în arhiva sa și, dacă este necesar, le extrage de acolo. Calitatea memoriei depinde de vârsta persoanei, de regularitatea activității psihice, de caracteristicile genetice ale personalității și de modificările patologice care au apărut ca urmare a unor traume fizice sau psihice.

În ceea ce privește semnificația sa funcțională, memoria are următoarele proprietăți:

  • precizie este determinată de corespondența informațiilor primite și reproduse;
  • volum caracterizat prin cantitatea de informații înregistrate;
  • viteza de memorare este determinată de eficiența prelucrării și înregistrării datelor;
  • viteza de redare indică capacitatea structurilor creierului de a restabili informațiile odată stocate;
  • uitând viteza afectează procesul de pierdere a materialului primit.

Aceste proprietăți fac posibilă evaluarea gradului de dezvoltare a memoriei și a tulburărilor cerebrale existente. Cu o memorare slabă, există o rată ridicată de uitare, procesare redusă și fixare a datelor.

Prezența unei memorii bune este evidențiată de indicatori înalți de acuratețe, volum și viteză de memorare.

Funcții

Memoria joacă un rol important în viața unei persoane, deoarece îi permite unei persoane să folosească datele experienței sale. Nu întâmplător teoria fizică se bazează pe crearea și activarea modelelor neuronale care permit creierului să își îndeplinească principalele funcții: amintirea, stocarea, reproducerea și uitarea informațiilor din propria experiență.

  • Memorare. În procesul de memorare, urme ale noilor informații introduse sunt imprimate în structurile creierului. În acest moment, există o percepție a datelor, experiența lor, construcția mentală a rândurilor asociative, stabilirea conexiunilor semantice. Materialul memorat se reduce la un singur întreg.
  • Conservare. Acumularea de informații în arhiva creierului include procesarea și asimilarea întregului material. Experiența salvată permite unei persoane să studieze în viitor, să îmbunătățească percepția asupra lumii, evaluările interne, gândirea și vorbirea.
  • Redare. În procesul de extragere involuntară a materialului necesar din adâncurile creierului, imaginea apare în conștiința individului fără aplicarea unor eforturi în acest sens. Redarea aleatorie este adesea dificilă. Uneori este nevoie de timp pentru a vă aminti. Faptele și evenimentele din procesul de restaurare pot fi transformate și reconstruite. Datele reproduse nu constituie o copie exactă a ceea ce a fost trimis cândva la depozitul creierului.
  • Uitare. Pierderea capacității de a reproduce materialul primit anterior poate apărea din cauza nesemnificației sale. Uitarea parțială se caracterizează prin recuperarea incompletă sau eronată a informațiilor. Cu uitarea completă, individul este incapabil să o recunoască și să o reproducă.

Uneori, incapacitatea de a-și aminti un anumit eveniment este asociată cu o leziune cerebrală traumatică, procese degenerative în sistemul nervos sau debutul bătrâneții.

Teoriile memoriei

Structura memoriei, mecanismele de memorare atrag atenția multor cercetători. Oamenii de știință din întreaga lume creează diverse teorii cu privire la calitățile și tipurile de bază ale memoriei. Cercetătorii țin cont de faptul că unii oameni asimilează cu ușurință o cantitate mare de informații și o fixează mult timp în structura creierului lor, în timp ce alții memorează încet și uită rapid materialul.

Există o teorie conform căreia, între 15 și 25 de ani, un individ suferă modificări hormonale și se formează un creier. Formarea de noi conexiuni neuronale conduce o persoană la conștientizarea de sine. Până în acest moment, s-au acumulat numeroase informații, care sunt ulterior transformate în amintiri. Din acest motiv, pubertatea este bine amintită pentru tot restul vieții.

În psihologie sunt evidențiate câteva legi importante.

  • Pentru utilizarea productivă a resurselor de memorie este necesar să vă pregătiți pentru percepția materialului, să studiați setările și setările. Trebuie să revizuiți cu atenție toate informațiile care trebuie stăpânite.
  • Legea impresiilor vii ajută la consolidarea materialului primit. Evenimentele strălucitoare sunt amintite fără prea multe dificultăți. Oricine își poate aminti ușor și rapid un episod interesant care s-a întâmplat cu mulți ani în urmă. O personalitate extravagantă rămâne, de asemenea, multă vreme în memorie. Pentru a acumula informațiile necesare, ar trebui să îi oferiți luminozitate și originalitate.
  • Legea semnificației conținutului își asumă distribuirea tuturor faptelor și informațiilor în funcție de nevoia acestora. Tot ceea ce este legat de afecțiuni personale, hobby-uri, valori de viață, emoții proprii nu provoacă probleme la fixarea momentelor necesare în memorie.
  • Legea motivației se realizează datorită forţei motivatoare. Dorința de a atinge anumite înălțimi, de a primi un premiu într-un concurs sau într-un concurs înzestrează o persoană cu o motivație puternică de a memora o cantitate mare de informații diverse. Nu întâmplător materiile școlare sunt greu de stăpânit, ceea ce, în opinia elevilor, nu le va fi de folos în viață.
  • Legea activitatii presupune efectuarea unei acţiuni înainte de acumularea informaţiilor necesare. Orice calcule, comparații, izolarea ideilor principale îmbunătățesc procesul de învățare, așa că trebuie să vă implicați în mod deliberat în lucrul cu informațiile necesare, să faceți un fel de acțiune cu el.
  • Baza pe experiența dobândită anterior este stabilită în legea cunoștințelor anterioare. Noile concepte sunt ușor de învățat pe baza materialului familiar. Pentru a face acest lucru, este necesar să analizați și să sistematizați informațiile, să faceți paralele adecvate.
  • Legea influenței reciproce a urmelor de memorie se bazează pe organizarea memorării prin alternarea activității mentale și folosirea unor mici pauze, în timpul cărora se fixează în cap informațiile necesare.

Nu există o singură teorie a memoriei. De exemplu, teoria semantică a memoriei se bazează pe faptul că procesul de memorare este direct dependent de prezența sau lipsa legăturilor semantice care contribuie la percepția semantică a informației studiate. Unele conexiuni semantice incluse în context ajută la consolidarea și reproducerea materialului necesar.

Reprezentanții diferitelor științe abordează problemele memoriei. Psihologii și fiziologii au reușit să pătrundă chiar în adâncurile creierului uman. Teoriile lor extind foarte mult cunoștințele despre memoria umană.

Psihologic

În psihologie, există diverse direcții teoretice: teorii asociative, psihologice gestalt, comportamentiste și active ale memoriei.

  • Într-una dintre cele mai vechi teorii, asocierea este esențială pentru memorare. Când un nou concept intră în creierul uman, apar imagini deja familiare și se stabilește o legătură asociativă între ele. Odată cu percepția repetată a acestui element, în minte apare o reprezentare a tuturor detaliilor.
  • Teoria gestalt presupune îndeplinirea unor sarcini de către subiecţi. Lucrând la ele, persoana este interesată să le aducă la concluzia lor logică. Sarcinile sunt concepute pentru restructurarea datelor. O persoană trebuie să le separe sau să le unească prin ritmizare sau simetrizare. Materialul bine organizat, structurat este ușor de reținut.
  • Teoria comportamentală are ca scop consolidarea materialului studiat. În teorie, se acordă multă atenție studiului muncii memoriei în timpul învățării. Se crede că exercițiile de întărire au un impact pozitiv și negativ asupra învățării ulterioare. La elaborarea sarcinilor se ține cont de cantitatea de informații, de măsura asemănării, de gradul de învățare, de vârsta și de caracteristicile individuale ale elevilor.
  • Teoria este foarte populară, în care activitatea individului este considerată ca un factor care formează, pe lângă alte procese mentale, și memoria.

Eficacitatea memorării depinde de importanța informațiilor în activitățile individului.

Fiziologic

Astfel de teorii sunt indisolubil legate de învățăturile lui I.P. Pavlov. Ele se bazează pe caracteristicile activității nervoase superioare. Potrivit unor astfel de studii teoretice, actul însuși constituie un reflex condiționat ca proces al apariției unei legături între materialul dobândit și cel deja dobândit. Conceptul de ancorare în acest caz se datorează acestui proces. Persoana atinge un obiectiv imediat prin acțiuni de întărire.

Semnificație pentru viața umană

Uitând de experiența anterioară, personalitatea nu s-ar putea îmbunătăți. Memoria este importantă pentru asigurarea funcționării depline a subiectului și a dezvoltării acestuia. Este un fel de instrument cu care un individ acumulează informațiile necesare și le folosește în viața ulterioară. Datorită memorării, conștiința umană nu se limitează la senzații și percepții. Este plin de cunoștințe dobândite. Fără memorie, gândirea umană s-ar limita la materialul obținut ca urmare a percepției directe.

Cum te poți îmbunătăți?

Creierul este flexibil, prin urmare, susceptibil de îmbunătățire. Eficacitatea memorării depinde direct de capacitatea de concentrare. Indivizii se concentrează uneori suficient de bine în timp ce percep informații noi. Rezolvați cuvinte încrucișate și puzzle-uri, rezolvați probleme, jucați șah, studiați limbi străine, citiți ficțiune, memorați poezii și cântece, repetați materialul învățat, amintiți-vă evenimentele din ziua trecută.

Plimbarea în aer curat, alimentația bună, somnul bun, absența stresului și a emoțiilor negative, exercițiile fizice și un stil de viață activ contribuie la îmbunătățirea memoriei. Textul este bine reținut, susținut de un anumit ritm muzical sau de o melodie amuzantă. Aplicați gândirea imaginativă. Imaginile rămân în cap mult mai mult decât cuvintele.

Este indicat să vă imaginați mental obiectele într-o formă exagerată și chiar caricaturală. Păstrarea eficientă a informațiilor are loc cu o concentrare crescută a atenției și crearea de rânduri asociative. Informațiile primite trebuie să fie codificate. Lanțurile de asociere personale ar trebui asociate cu imagini și emoții vii.

Creați rute vizuale și atașați la obiecte informațiile necesare memorării. Cel mai bine este să atașați concepte obiectelor pe care le întâlniți în drum spre casă sau în camera dvs. Dacă trebuie să restabiliți anumite cuvinte în minte, ar trebui să veniți cu o poveste în care toate vor fi implicate.

Memoria poate fi dezvoltată printr-o varietate de exerciții.

  • Privește o poză cu animale timp de un minut. Apoi scrieți-le în ordine alfabetică fără să aruncați o privire.
  • Privește orice poză timp de 2 secunde, apoi închide ochii și imaginează-ți mental imaginea, încearcă să o reproduci în capul tău. Deschideți ochii și priviți din nou desenul, evaluați-vă capacitățile de memorare.
  • Împrăștiați mai multe meciuri într-o manieră haotică. Înregistrați locația lor în memorie. La celălalt capăt al mesei, fără să te uiți, aranjează același număr de chibrituri în aceeași ordine.

Fapte interesante

Creierul uman diferă de computer prin dependența sa energetică. Potrivit oamenilor de știință, după moartea creierului, toate informațiile acumulate de-a lungul vieții se pierd în 6 minute. Este posibil ca stocarea datelor pe computer să nu fie dependentă de disponibilitatea energiei.

Este foarte dificil să măsori cu exactitate cantitatea de memorie umană pe termen lung. Potrivit oamenilor de știință, poate ajunge la un cvadrilion de octeți. Memoria pe termen scurt este calculată prin numărul de obiecte deținute de o persoană în cap. Memoria computerului este măsurată în gigaocteți și teraocteți.

Sistemul de fișiere vă permite să cunoașteți exact cantitatea și conținutul informațiilor stocate. Nicio persoană nu poate ști cu încredere ce este stocat în memoria sa. Tehnologia informatică reproduce informațiile cu acuratețe. Creierul uman este incapabil să-l păstreze gata făcut. Următoarea reproducere a aceluiași material poate avea diferențe în detalii.

Dacă o persoană nu își poate aminti ceva în niciun fel, trebuie să ia un creion și să înceapă să deseneze. O reprezentare schematică ajută la extragerea informațiilor necesare din adâncurile structurilor creierului. De exemplu, nu vă puteți aminti câte tablouri sunt atârnate pe peretele din camera dvs. de zi. Desenul stimulează gândirea creativă.

Problema este rezolvată prin faptul că desenul schematic vă atrage atenția asupra unor caracteristici trecute cu vederea accidental.

fara comentarii

Modă

frumusetea

Casa